#dacăAmFiTeatru12

Anamaria Rusu

Azi începe AmFiTeatru sunt în sfârșit așfidirector, abia așteptam. M-am uitat pe vreme, o să fie giugiuc în Botoșani, cu floricele, soricel, etc.
M-am trezit devreme m-am întâlnit cu Gelu la Casa Tineretului, avem treabă. Vin trupele.
Așteptam așa tare momentul ăsta, în care să fiu așfidirector, că am găsit tot felul de “glumițe” și “coincidențe” cu AmFi12, încă din 2015, cum ar fi: Când va fi AmFi12 eu o să fiu în clasa a 12-a, numele meu are în întregime 12 litere, am intrat în Atelierul de Teatru la 12 ani… etc.
Eu azi nu pot să mă gândesc la altceva decât la prima zi de festival, la cum urmează să mă văd cu toate trupele, la party-ul din seara asta și la munca ce va să vie.
Dragi prieteni, vă aștept la Botoșani! O să fie super mișto.
(iar acum toți ne amintim un super moment de la AmFiTeatru, eu dau câteva exemple 😈) :
AmFiTeatru 7, The Kryptonite Sparks au cântat de seara până a doua zi la prânz și la un moment dat boxa a obosit, lor nu le-a păsat și aia a fost, ne-am super distrat. Era tare frumos la Ipotești fiindcă bătea ușor vântul și erau floricelele de cireș/măr/ păr, care se desprindeau petală cu petală și se prefăceau într-un covoraș superb, numai bun de stat la giugiulit/pălăvrăgit/despărțit. ( ☹️ )
Când i-am văzut pe ăia super mari din atelier, adică evident iconic duo-ul Silvana Mihai și Alexandru Voicu în “Iluzii” alături de Vlad Balan și Cristina Juncu.
AmFiTeatru 8, când pe afiș era un mare, mare, mare năsuc de clovn, roșu și jucăuș…Tot anul în care Mihaela Sirbu a venit în juriu și cre’ că i-a plăcut, că pe urmă… ❤️numai aici era. Alex Bogdan a iubit și el un pic festivalul ăsta, dar după a fost tare ocupat și n-a mai apucat, dar noi știm, știm foarte bine că voia să vină.
AmFiTeatru 9, când l-am văzut pe Florin Aioane și pe Vlad Galer , băieții ăi’ mai mari în “Bucureștiul meu” și erau ei super super șmecheri cu tot gangul lor de actorași și cu toată energia aia țâșnitoare.
Când am super petrecut pe muzica live de la Fără zahăr, unde parcă toți voluntarii și toți ăi’ din Botoșani erau pe “rupere”, iar trupele și restu’ s-au integrat în timp în marea petrecere fără îndulcitor.
AmFiTeatru 10, am fost pentru prima dată monitor, mă rog, ghid la Acting Up București cu Dragoş și am stat 24/7 cu trupa și în același timp eram peste tot în fest. Când am stat în Irish în primul rând și plângeam de râs la “Kit de supraviețuire” cu Iulia-Diana Samson și Andreea Șovan (de care auzisem atât de multe până-n momentul ăla, pentru că era badass încă de când era în liceu). Noi ne stricam de râs.
AmFiTeatru 11, ediția în care Șovan, menționată mai sus, a venit în juriu, a și făcut o nebunie de spectacol lectură, text: Sabina Balan, adaptare după “Povestea lui Harap-Alb”.
Ilinca Prisăcariu, lângă care eram ieri pe scenă la Ideo, este acum JURAT și are și spectacol în festival, spectacol de licență, “Absinth”.
TKS, are iar concert bombă bombastică, doar că, de data asta ia o mică pauză între party-ul de seară și ăl’ de bună dimineața, la Facefood Romania.
Am zis eu că sunt niște albăstrei care sunt festivalul în sine. Pe Gelu Ʀîşca nu am înțeles cum îl țin ochișorii, fiindcă mereu, efectiv în fiecare an, o săptămână din aprilie nu doarme deloc. Nu că noi am dormi, dar el nu se plânge și e cel mai atent și titirez.
Lenuș Moraru face ‘jdemii de variante de badge-uri, afișe, programe, de-ți vine să-ți iei câmpii. Care e mereu cu noi și mereu pe fază să ne ajute și să pornim un debate constructiv.
Sunt niște omușori în juriu care sunt cu noi cam mereu, și s-au cocoloșit la inimioara și gata, unul dintre ei e, în primul rând cu inimioara la Atelierul de teatru, (tobe) adică Alexandru Dobinciuc și Stefan Huluba, care spre exemplu, anul trecut lucra la un spectacol și, tehnic, nu putea veni la Botoșani.
A venit. N-a putut să fie departe de noi.
Cei din echipă, în general sunt supra oameni, la fel și voluntarii, la fel și toți care au lăsat un pic din ei la AmFi și vin și mai pun anul următor.
Săptămâna asta e AmFiTeatru 12, eu așfidirector cu Tavi și Maxim… Echipa de anul ăsta e giugiuc rău. Mereu e.
Hai să răspândim amintiri AmFiTeatru, în stilul AmFiAmintirileTale 😉
Iar treaba cu 12, nu e deloc caterincă….
#dacaAmFiTeatru12
START

Tavi Mateiciuc

Azi dimineață m-am trezit cu o durere de burtă. I-am spus corpului meu de prin noiembrie să se pregătească tare pentru luna aprilie, iar el și-a adus aminte. Corpul meu anticipa de la prima oră emoțiile de la deschidere și foamea care avea să mă bântuie pentru câteva zile. Chiar dacă nu sunt acum prin jurul Casei Tineretului sau pe la Ipotești asta nu înseamnă că nu îmi e greu sau că nu plâng printr-un colț al camerei de dor – ascultând imnul AmFiTeatru Stau pe canapea și am momente când mă ridic brusc și mă foiesc prin casă – îl aud pe Gelu cùm îmi spune unde trebuie să merg, ce să fac, cu cine să vorbesc, ce să îi aduc. Dau două, trei ture prin curte și parcă văd voluntarii, oamenii din trupe, juriul, bobocii Atelierul de Teatru Mă opresc și le spun „Bună, nu am timp. Vă pup, bucurați-vă de fest”. Îmi continui drumul, termin treaba, urmează o nouă misiune. Vorbesc cu Lenuș și îmi zice să merg până la Jao să scot diplomele – zis și făcut – Mă îndrept spre poartă și mama strigă de la balcon ” Ce faci? Unde te duci?” Îi zic „Merg până la Jao, n-am timp, te pup”
Ajung la timp pentru deschidere. Urc pe scenă alături de Rusu și Maxim Înainte ne-am îmbrățișat strâns și am zis în șopată „Vă iubesc. Împreună!” Mă uit la colegii mei din organizare și îmi inspiră încredere, simt un mare „Baftă. Suntem o echipă”. Mă uit sus la lumini – fac contact vizual cu Lenuș care îmi face semn „Baftă. Suntem o echipă”. Mă uit pe furiș în culise la Gelu – „Baftă. Suntem o echipă”. Nu am de ce să mă tem. Sunt safe pe scenă.
Îmi construiesc propria scenă în cameră. Trag perdeaua pe geam. Heblu. Aprind lampa. Lumină. Pornesc muzica. „Come on, come on/ Do what you want/ what could go wrong?”
-Bine ați venit la AmFiTeatru 12-
#dacaAmFiTeatru12

Alex Maxim

MAXIM!MAXIM!MAXIM!MAXIIIIIIM!!!!
Asta aș fi auzit azi în prima zi de AmFi 12 din partea lui Gelu.În fiecare zi de AmFi 12.Constant.Din toate părțile.Uneori și la telefon.Dar nu mă plâng, chiar îmi place.
Să o întreb pe Lenuș care e planul pe azi și ea să îmi explice tot ce trebuie făcut doar ca mai apoi să apară încă 647 de treburi neplanificate care trebuie rezolvate.Însă cumva tot o faci cu plăcere și nu vrei să te oprești.
Să mă uit la Tavi și Rusu și să știu că o să fim bine, obosiți la finalul zilei, dar bine.
Să am echipa AmFiTeatru lângă mine pe care să mă pot baza.
Să văd valul ăla infinit de voluntari care intră și ies de la fiecare spectacol.
Să privesc trupele cum se bucură de orașul ăsta mic dar frumos și de Ipotești.
Să știu că pentru câteva zile am făcut parte din ceva mai presus de mine.Spun des asta dar o fac pentru că e un sentiment special.
Dar mai ales, să mă îndrăgostesc din nou de teatru.
O să fie totul bine.AmFiTeatru o să fie incredibil.Genial.Frumos.Bine.Ok.GO!
#dacaAmFiTeatru12

AșFiDirectorii AmFiTeatru 12 – Alex Maxim, Tavi Mateiciuc și Anamaria Rusu
Etichetat

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.